Simfonia Fantastică, celebra lucrare a lui Hector Berlioz, care va fi interpretată de Orchestra Națională de Tineret a Olandei în ultimul concert al Festivalului Internațional “Vară Magică”, este un poem simfonic dedicate Țarului Nicolae I al Rusiei și a produs o adevărată revoluție a gândirii componistice.
Intitulată inițial Simfonie fantastică: Episod din viața unui artist, în cinci părți, a fost scrisă în 1830, când Berlioz avea 27 de ani. Autorul Tratatului de instrumentație a luat contact cu familia imperială și cu marea aristocrație în timpul celor două turnee efectuate în Rusia. În epocă, pe lângă concertele din teatre, erau la modă cele din saloanele marilor palate. Un astfel de spațiu aparținea fraților Vielgoski, mari iubitori de muzică. La concertele săptămânale participau peste trei sute de spectatori, printre ei numărându-se Țarul Nicolae I, Țarina și Marii Duci Constantin și Alexandru. Alături de Berlioz, aici au cântat Franz Liszt, Robert Schumann sau Richard Wagner.
21 august – “Creații fantastice” – Orchestra Națională de Tineret a Olandei, dirijor Antony Hermus, solist – Alexander Romanovsky– pian
Simfonia Fantastică Op. 14 are cinci părți: Visări – Pasiuni, Un bal, Scenă câmpenească, Drumul spre eșafod și Visul unei nopți de sabat. Este, în fapt, povestirea unei întâmplări imaginare, care respectă tiparul formal al fiecărei părți: sonată, cu o introducere lentă în prima parte; un scherzo în a doua; lied în a treia; marș burlesc în a patra și, în final, un rondo.
Această simfonie este „prima compoziție muzicală care e psihedelică prin natura sa”, consideră muzicianul american Leonard Bernstein. Berlioz însuși spune că laitmotivul lucrării este o “idee fixă”, o melodie care înfățișează imaginea iubitei. De fapt ideea fixă, obsesia, este întruchipată de actrița irlandeză Harriet Smithson, pe care o întâlnește la Teatrul Odeon și de care se îndrăgostește. Aceasa îi va răspunde iubirii târziu, iar sentimentul creat de această situație l-a subjugat și va reprezenta programul literar al Simfoniei Fantastice.
21 august – “Creații fantastice” – Orchestra Națională de Tineret a Olandei, dirijor Antony Hermus, solist – Alexander Romanovsky– pian
Înțelegerea lucrării, lămurită de autor, este următoarea:
Visuri și pasiuni: “Un tânăr artist era profund îndrăgostit de o fată care nu îi împărtășea dragostea. Se simțea groaznic de trist, încât a încercat să se otrăvească cu opiu. Deoarece nu a luat o doză suficient de mare încât să-l ucidă, i-a produs doar un somn adânc. În acest somn el a plăsmuit toată povestea. Iubita sa vine la el în vis. Ea se transformă într-o temă muzicală (ideea fixă) pe care el nu o mai poate uita. Această poveste adevărată este înfățișată de prima parte, unde atmosfera de vis, plutire și pasiune este sugerată de melodia lentă a corzilor.”
Un bal: „Îndrăgostitul o întâlnește la un bal în mulțimea care dansează. Momentul festiv mai este marcat și de prezența a două harpe.”
21 august – “Creații fantastice” – Orchestra Națională de Tineret a Olandei, dirijor Antony Hermus, solist – Alexander Romanovsky– pian
Scenă câmpenească: “Aflat pe un câmp, artistul îndrăgostit vede doi păstori care colaborează prin semnale cu fluierul (instrument specific îndeletnicirii). Codrul rezonează cu sentimentele îndrăgostitului, ținându-i isonul și dintr-odată îi reapare iubita, în timp ce natura înconjurătoare se dezlănțuie printr-o furtună cu trăsnete. În fapt, această parte amintește de Simfonia a VI-a Pastorala de Beethoven, fiind realizată în ton cu trăsăturile romantismului, deoarece natura a reprezentat pentru romantici leagănul izolării. În timp ce la Beethoven Pastorala este asemenea unui imn închinat naturii, atmosfera fiind una de veselie, la Berlioz această parte redă o atmosferă cât se poate de profundă, sentimentul fiind unul dezolant.”
Marș spre supliciu:„În somnul adânc, îndrăgostitul trăiește sentimentul uciderii iubitei într-o criză de furie, fiind condamnat la moarte. În drumul spre eșafod se cântă un marș care îl însoțește până la momentul în care melodia iubitei apare ca un ultim gând al îndrăgostitului, întreruptă, însă, de lovitura fatală a ghilotinei. Muzical, acest moment este marcat de trosnetul instrumentelor de percuție (tobe, timpani, talgere).”
21 august – “Creații fantastice” – Orchestra Națională de Tineret a Olandei, dirijor Antony Hermus, solist – Alexander Romanovsky– pian
Visul unei nopți de sabat: “Tânărul artist se află în iad la o adunare a vrăjitoarelor în noaptea de Sabat. Apare și iubita sa, însă de această dată feminitatea și gingășia ei se transformă într-o stare grotescă, macabră. Partea debutează cu o introducere lentă, urmată de grotesca apariție a ideii fixe, pentru ca mai apoi să fie introdus un marș medieval Dies Irae care se suprapune cu imagini muzicale ce sugerează misticitatea nopții și a adunării vrăjitoarelor, scheletelor, spiritelor iadului.”
Considerat părintele orchestrației moderne, Berlioz își demonstrază uriașul potențial combinativ, pe de o parte a muzicii cu un libret conceput în vis – care, într-o oarecare măsură relevă realitatea -, iar pe de alta a timbrurilor instrumentale astfel încât să redea o muzică dictate de subconștient.